Rezultate secundare (Victorios.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. victorieux, lat. victoriosus)
1. care a obţinut o victorie; învingător.
Parte de vorbire: adverb (învechit)
Origine: (fr. victorieusement, it. vittoriosamente)
1. într-un mod victorios; cu succes.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. repousser)
1. a respinge, a retrimite.
2. a rezista victorios.
3. (mec.) a produce un efort care tinde să îndepărteze ceva.
Parte de vorbire: adverb (învechit)
Origine: (fr. victorieusement, it. vittoriosamente)
1. într-un mod victorios; cu succes.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. triumphalis, fr. triomphal)
1. de triumf; biruitor, învingător, victorios.
2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârneşte admiraţie, entuziasm.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. triumphateur, lat. triumphator)
1. care triumfă; învingător, victorios.
2. (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obţinut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (atot- + biruitor)
1. care triumfă întotdeauna; victorios, triumfător.