audiovideo

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (audio- + -video)

1. de radiodifuziune și televiziune.
2. (var.) audio-video.

video 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vidéo, engl. video)

1. adj. inv. referitor la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii.
2. s. f. videofonie.
3. s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor.

VIDEO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. vidéo-, engl. video-, cf. lat. video, -ere „a vedea”)

1. „imagine, vedere, vizual”.

videocameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (video1- + cameră)

1. cameră pentru înregistrări video.

videocanal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Videokanal)

1. canal de televiziune sau de altă instalație video2.

videocaptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vidéocaptor)

1. tub ~ tub electronic de televiziune pentru traducerea imaginilor în semnale electrice; cameră de televiziune; vidicon.

audiovideo

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (audio- + -video)

1. de radiodifuziune și televiziune.
2. (var.) audio-video.

cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.

casetotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cassettothèque)

1. colecție organizată de casete audio sau videocasete.
2. (prin ext.) locul de depozitare (mobila) care conține această colecție.

cinematografia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. cinématographier)

1. a utiliza tehnicile cinematografiei; a înregistra pe cineva sau ceva pe film sau video; a filma.

clip

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clip)

1. producție video scurtă menită să prezinte un artist, opera sa etc.

orticon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Orthikon)

1. (audiovizual) tub videocaptor mai sensibil decât iconoscopul, folosit în camerele de televiziune; orticonoscop.