vida

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. vider)

1. a realiza vid într-un spațiu închis; a lipsi complet de aer; a face vid.
2. a goli, a face ca un recipient să devină gol, eliminând conținutul său.

evida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. évider)

1. a scobi pe dinăuntru, a goli, a scoate.

vidaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. vidage)

1. (inform.) scrierea conținutului memoriei interne pe un suport extern.

vidam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vidame)

1. (în evul mediu) nobil laic, comandant al trupelor unui episcop.
2. nobil care deținea o feudă într-un domeniu episcopal.

vidamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vidamie)

1. demnitatea, funcția de vidam.
2. pământul unui vidam.

vidanj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. vidange)

1. acțiunea de a vidanja și rezultatul ei; vidanjare.
2. operație care constă în golirea unui recipient, a unui rezervor etc. de conținutul său, pentru a-l curăța și pentru a-l face din nou utilizabil.
3. operație care constă în evacuarea conținutului unui container, unui rezervor etc. folosind mijloace tehnice.
4. (în special) operație prin care se golește o latrină.

vidanja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vidanger)

1. a goli, a curăța haznalele, gurile de scurgere etc.

bibliofag, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. bibliophage)

1. (insectă) care distruge cărțile și actele; care mănâncă cărți.
2. (figurat) care „devorează” o carte prin lectură avidă și rapidă.

eviscera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éviscérer)

1. a evida o cavitate a corpului de organele conținute.
2. a scoate măruntaiele unui pește.

gestă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. gestante)

1. (femeie, femelă) gravidă; gestantă.

-GESTĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -geste, cf. lat. gestare „a purta”)

1. „gravidă, sarcină”.

haos

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. chaos)

1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.
2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.
3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.
4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.
5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.
6. (var.) (înv.) caos, chaos.

implozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. implosion)

1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși.
2. prăbușire gravitațională a unei stele, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie.
3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului.