Dictionar

Rezultate secundare (Vigilent.):

Vigilent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vigilant, lat. vigilans)

1. care manifestă, denotă vigilenţă; atent.


Vigilenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vigilance, lat. vigilantia)

1. atenţie încordată şi susţinută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă.


Alert, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alerte)

1. care este vigilent, atentiv.

2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.


Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Argus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argus)

1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi.

2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent.

3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestriţate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei.


Autolinişti

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + linişti)

1. refl. a-şi linişti propria conştiinţă în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilenţă.


Vigilent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vigilant, lat. vigilans)

1. care manifestă, denotă vigilenţă; atent.


Lenifiant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. lénifiant)

1. (med.) care calmează; calmant, lenitiv.

2. (fig.) care adoarme vigilența; liniștitor.