Rezultate secundare (Vigilent.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vigilant, lat. vigilans)
1. care manifestă, denotă vigilenţă; atent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vigilance, lat. vigilantia)
1. atenţie încordată şi susţinută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alerte)
1. care este vigilent, atentiv.
2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argus)
1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi.
2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent.
3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestriţate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + linişti)
1. refl. a-şi linişti propria conştiinţă în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vigilant, lat. vigilans)
1. care manifestă, denotă vigilenţă; atent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. lénifiant)
1. (med.) care calmează; calmant, lenitiv.
2. (fig.) care adoarme vigilența; liniștitor.