OK
X
vigoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vigueur, lat. vigor)
1.
forță
fizică,
putere;
energie.
2.
(despre
legi)
în
~
=
valabil
într-un
anumit
timp.
abroga
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)
1.
a
scoate
din
vigoare
un
act
normativ.
2.
a
anula,
a
suprima
o
lege,
o
dispoziție
oficială.
3.
a
declara
lipsit
de
valabilitate.
agerazie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agérasie)
1.
aparență
tinerească
la
o
persoană
în
vârstă.
2.
starea
unui
bătrân
care
are
vigoarea
tinereții.
ardoare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ardeur, lat. ardor)
1.
vivacitate
sau
vigoare
pe
care
o
arată
cineva
în
realizarea
unei
acțiuni;
înflăcărare,
pasiune,
avânt;
râvnă,
zel;
ardență.
2.
(loc.
adv.)
cu
~
=
înflăcărat,
cu
pasiune.
aticism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)
1.
formă
specifică
a
dialectului
atic;
(prin
ext.)
formă
sau
construcție
atică
introdusă
într-o
altă
limbă.
2.
mulțimea
calităților
de
gândire
și
expresie
specifice
marilor
scriitori
atici
(eleganța,
finețea,
puritatea
limbajului,
proprietatea
și
vigoarea
expresiei,
precizia,
simplitatea,
concizia
et
cetera).
3.
finețe
de
gust,
măsură,
eleganță,
puritate
de
stil
și
de
limbă.
4.
(antonim)
beotism.
atrofia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. atrophier)
1.
refl.
a
suferi
o
atrofie;
a-și
pierde
vitalitatea,
vigoarea;
a
se
degenera.
declina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décliner, lat. declinare)
1.
tr.
a
trece
un
substantiv,
adjectiv,
pronume,
numeral
sau
articol
prin
toate
cazurile
gramaticale.
2.
a
respinge,
a
refuza,
a
contesta,
a
nu-și
asuma
o
sarcină,
o
funcție
etc.
3.
a-și
~
competența
=
a
nu-și
recunoaște
competența
(autoritatea,
capacitatea
de
a
se
pronunța
într-o
problemă);
a-și
~
orice
răspundere
=
a
nu-și
asuma
răspunderea.
4.
a
nu
recunoaște,
a
nu
admite
ceva.
5.
a-și
~
numele,
calitatea
=
a-și
spune
numele,
calitatea;
a
se
prezenta.
6.
intr.
(despre
aștri)
a
coborî
către
asfințit,
a
apune.
7.
(fig.)
a
decădea,
a
fi
în
declin;
a-și
pierde
vigoarea,
importanța.