Dictionar

Civic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civique, lat. civicus)

1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.

2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.

3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).

4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.

5. (Roma Antică) coroană = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.

6. educație = educație menită pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.

7. (fig.) patriotic.


Echistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ekistics, fr. équistique)

1. disciplină care se ocupă cu studiul aşezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcţie de cerinţele societăţii contemporane şi viitoare.


Edict

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. edictum, germ. Edikt)

1. lege, ordonanţă prin care un înalt magistrat roman îşi arăta activitatea trecută şi anunţa programul activităţii viitoare.

2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească.


Epilog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)

1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.

2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând câștige bunăvoința publicului.

3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.

4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.


Eventualitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éventualité)

1. situaţie care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă.


Falangă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)

1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată.

2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună.

3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea efectueze diferite munci.

4. grupare politică fascistă (din Spania).

5. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor.