Dictionar

Rezultate secundare (Viitorul,):

Acromanţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformaţia norilor.


Animalculist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. animalculiste)

1. (adept) al animalculismului; spermatist.

2. s.m. biolog preformist din secolele XVII-XVIII, care credea în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism.

3. (var.) animaliculist.


Anticipator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anticipateur)

1. I. care anticipează viitorul; care face anticipări.

2. II. persoană care anticipează, care reușește ghicească din timp apariția anumitor fenomene, evenimente etc.

3. (rar) scriitor de literatură science-fiction.


Anticipație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anticipation, lat. anticipatio)

1. acțiunea de a anticipa; anticipare.

2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).

3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.

4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.

5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.

6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.

7. (var.) (înv.) anticipațiune.


Augur

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea poate prevesti viitorul după zborul, cântecul şi măruntaiele păsărilor.

2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).

3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).


Cartomanţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cartomanzia)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărţilor de joc.