Parte de vorbire: adj.
Origine: (vindeca + -bil)
1. care poate fi vindecat, recuperat după o boală; curabil, (înv) vindecăcios.
2. (antonime) incurabil, necurabil, nevindecabil.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (vindeca + -ăcios)
1. (despre boli) care poate fi vindecat; vindecabil.
2. (antonime) incurabil, necurabil, nevindecabil.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (vindeca + -ământ)
1. refacere a sănătății unei ființe suferinde, a unui organ bolnav et cetera; vindecare.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR salutaire; curatif
3. EN sanative; healing; healthful; saviour
5. RU спaсительный; целебный ,
6. HU gyógyító, kezelő, orvosló
Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)
1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amulette, lat. amuletum)
1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecţie, vindecare etc.; talisman, fetiş.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balnéaire, lat. balnearius)
1. care ține de băile curative, care se referă la băile curative.
3. (despre așezări) situat pe malul mării sau lângă izvoare termale.
4. stațiune ~ă = localitate unde se face o cură pentru vindecarea anumitor boli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balsamique)
1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bioenergie + terapeut)
1. cel care vindecă bolile prin calităţile sale bioenergetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bioterapista)
1. cel care vindecă bolnavii cu substanţe din bioorganisme.