Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amulette, lat. amuletum)
1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecţie, vindecare etc.; talisman, fetiş.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balnéaire, lat. balnearius)
1. care ține de băile curative, care se referă la băile curative.
3. (despre așezări) situat pe malul mării sau lângă izvoare termale.
4. stațiune ~ă = localitate unde se face o cură pentru vindecarea anumitor boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cicatrice, lat. cicatrix)
1. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. curatif)
1. care vindecă o medicină ~ă = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea şi vindecarea bolilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (doctor + -iţă)
1. femeie cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; femeie cu doctorat în medicină.
2. profesionistă din domeniul sănătății responsabilă cu vindecarea și tratarea bolilor, patologiilor, leziunilor.
3. (rar) soție a doctorului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. guérisseur)
1. cel care pretinde că vindecă, care profesează vindecarea prin mijloace empirice; tămăduitor, vraci.