Dictionar

amuletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amulette, lat. amuletum)

1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș.
 

balnear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balnéaire, lat. balnearius)

1. care ține de băile curative, care se referă la băile curative.
2. privitor la băile de mare.
3. (despre așezări) situat pe malul mării sau lângă izvoare termale.
4. stațiune ~ă = localitate unde se face o cură pentru vindecarea anumitor boli.
 

cicatrice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cicatrice, lat. cicatrix)

1. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare.
 

curativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curatif)

1. care vindecă o medicină ~ă = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor.
 

doctoriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (doctor + -iţă)

1. femeie cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; femeie cu doctorat în medicină.
2. profesionistă din domeniul sănătății responsabilă cu vindecarea și tratarea bolilor, patologiilor, leziunilor.
3. (rar) soție a doctorului.
 

gheriser, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. guérisseur)

1. cel care pretinde că vindecă, care profesează vindecarea prin mijloace empirice; tămăduitor, vraci.