Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU коровий помет; коровий нaвоз
6. HU marhatrágya
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vinaigrette)
1. veche trăsurică cu două roţi, acoperită, trasă de un om.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vinaigrette)
1. sos rece bazat pe oțet, ulei și condimente care se folosește la asezonarea salatelor și a legumelor crude; vinograd.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR russule charbonnière; charbonnier
3. EN blue and yellow Russula; charcoal burner
4. DE Graublauer Täubling; Frauentäubling
5. RU сыроежкa синежёлтaя
6. HU kékhátú galambgomba, galambica
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)
1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.
2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.
3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)
1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélérine)
1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutumance)
1. faptul de a se obişnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acţiunea unui medicament, a unei otrăvi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.