OK
X
bălegar de bovine
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
excrementum
bovinum
2.
FR
bouse
3.
EN
cow-dung
4.
DE
Kuhmist
5.
RU
коровий
помет;
коровий
нaвоз
6.
HU
marhatrágya
vinegretă (1)
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. vinaigrette)
1.
veche
trăsurică
cu
două
roți,
acoperită,
trasă
de
un
om.
vinegretă (2)
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. vinaigrette)
1.
sos
rece
bazat
pe
oțet,
ulei
și
condimente
care
se
folosește
la
asezonarea
salatelor
și
a
legumelor
crude;
vinograd.
vinețică; hulubiță
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Russula
cyanoxantha
2.
FR
russule
charbonnière;
charbonnier
3.
EN
blue
and
yellow
Russula;
charcoal
burner
4.
DE
Graublauer
Täubling;
Frauentäubling
5.
RU
сыроежкa
синежёлтaя
6.
HU
kékhátú
galambgomba,
galambica
aberant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aberrant, lat. aberrans)
1.
care
constituie
o
aberație;
care
se
abate
de
la
normă,
de
la
tiparul
normal;
care
diferă
de
normal.
2.
(bot.)
care
diferă
sau
se
abate
de
la
tip.
3.
care
contravine
logicii
sau
adevărului;
(prin
ext.)
absurd.
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.
acatectic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acathectique)
1.
(despre
celula
hepatică)
care
devine
incapabilă
de
a
reține
pigmenții
biliari.
accelerină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accélérine)
1.
pseudoglobulină
termolabilă
care
intervine
în
coagularea
sângelui.
acutumanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accoutumance)
1.
faptul
de
a
se
obișnui;
adaptare.
2.
(med.)
proces
prin
care
organismul
devine
insensibil
la
acțiunea
unui
medicament,
a
unei
otrăvi.
adecvat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1.
care
convine,
care
corespunde
așteptărilor;
potrivit,
corespunzător.
2.
(fil.)
care
reflectă
corect
însușirile
esențiale
ale
unui
obiect
sau
fenomen.
3.
(antonime)
impropriu,
inadecvat,
neadecvat,
nepotrivit.