Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. vinum „vin”)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. vini-, vino-, cf. lat. vinum)
1. „vin”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vinicole, it. vinicolo)
1. care se referă la producerea și la îngrijirea vinului; privitor la vița-de-vie, la viticultură.
2. care produce vin; viticol (ex. zonă ~ă).
3. care se referă la producția de vin, care are ca obiect această producție (ex. tradiție ~ă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vini- + -color)
1. care se referă la culoarea purpurie a vinului; de culoare vinului; vinaceu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. viniculture)
1. mulțimea activităților care vizează producția de vin, inclusiv cultivarea viței de vie și vinificația; viticultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vignette)
1. gravură mică, desen care se pune ca ornament la începutul ori la sfârşitul unei cărţi sau al unui capitol; clişeu în tipografie pentru ornamentaţie.
2. adaos ataşat unei mărci poştale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. abrastol - nume comercial)
1. sare de calciu a naftolului, substanţă antiseptică în vinificaţie.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adorer, lat. adorare)
1. a iubi foarte mult, fără limite.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Adorant)
1. om care se roagă unei divinităţi, în arta cultă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoration, lat. adoratio)
1. iubire, admiraţie nemărginită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alevinage)
1. (re)populare cu alevini a unei ape.