Dictionar

Rezultate secundare (Vinovat):

Acuza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accusare)

1. a învinui, a învinovăţi; a incrimina.

2. (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă.

3. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta.


Acuzat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acuza)

1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.


Acuzaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accusation, lat. accusatio)

1. acțiune în justiție prin care cineva este acuzat; acuzare.

2. orice reproș, orice imputare făcută unei persoane pentru o culpă, un defect.

3. (var.) (înv.) acuzațiune.

4. (antonime) disculpare, dezvinovățire.


Ancheta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)

1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.

2. a face o cercetare științifică pe teren.


Autoacuza

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. autoaccuser)

1. a se acuza pe sine însuși.

2. a se prezenta singur ca vinovat.


Autoculpabiliza

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + culpabiliza

1. a se socoti singur vinovat (de ceva).