Rezultate secundare (Vinovați):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accusare)
1. a învinui, a învinovăţi; a incrimina.
2. (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă.
3. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acuza)
1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accusation, lat. accusatio)
1. acțiune în justiție prin care cineva este acuzat; acuzare.
2. orice reproș, orice imputare făcută unei persoane pentru o culpă, un defect.
4. (antonime) disculpare, dezvinovățire.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enquêter)
1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candeur, lat. candor)
1. curăţenie, puritate morală, nevinovăţie.
2. naivitate, ingenuitate, inocenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commiseration, lat. commiseratio)
1. milă, compasiune pe care o simte cineva pentru cei vinovați de greșeli, care au comis fapte contrare moralei, religiei.