Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (vin + -uriu)
1. care are gust asemănător cu al vinului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégustation, lat. degustatio)
1. acțiunea de a degusta; degustare.
2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. dégustateur)
1. cel însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. demi-sec)
1. inv. (despre vinuri) cu gust intermediar între dulce şi sec.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désulfiter)
1. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oenanthique, œnanthique)
1. referitor la vin; care aparține vinului; de vin.
2. (oenologie) referitor la aroma și buchetul vinurilor.
3. eter ~ = substanță uleioasă, volatilă, incoloră, cu miros pătrunzător de vin, căreia anumite vinuri își datorează buchetul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. enofilo)
1. (cel) interesat în producerea şi ameliorarea vinurilor.