Dictionar

vinuriu, -ie

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (vin + -uriu)

1. care are gust asemănător cu al vinului.
2. de culoarea vinului.
3. (înv.) viniu.
 

degustație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégustation, lat. degustatio)

1. acțiunea de a degusta; degustare.
2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.
 

degustător, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dégustateur)

1. cel însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile.
 

demisec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. demi-sec)

1. inv. (despre vinuri) cu gust intermediar între dulce și sec.
 

desulfita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désulfiter)

1. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului.
 

enantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oenanthique, œnanthique)

1. referitor la vin; care aparține vinului; de vin.
2. (oenologie) referitor la aroma și buchetul vinurilor.
3. eter ~ = substanță uleioasă, volatilă, incoloră, cu miros pătrunzător de vin, căreia anumite vinuri își datorează buchetul.
4. (var.) oenantic.
 

enofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. enofilo)

1. (cel) interesat în producerea și ameliorarea vinurilor.