OK
X
violenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. violenter)
1.
a
săvârşi
un
act
de
violenţă;
a
constrânge,
a
sili.
violenţă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
violent;
tărie,
intensitate;
vehemență;
acuitate.
2.
lipsă
de
stăpânire
de
sine;
impulsivitate,
brutalitate;
siluire.
3.
folosirea
forței
în
relațiile
interumane
sau
interstatale.
4.
teoria
~ei
=
teorie
sociologică
potrivit
căreia
inegalitatea
socială
își
are
geneza
în
folosirea,
pe
o
anumită
treaptă
a
dezvoltării,
a
violenței
de
către
unii
oameni
împotriva
altora.
5.
(jur.)
orice
constrângere
a
liberei
voințe;
încălcare
a
ordinii
legale.
nonviolenţă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. non-violence)
1.
abţinere
de
la
orice
violenţă.
2.
teoria
~ei
=
doctrină
social-politică
şi
religioasă
care
propovăduieşte
abţinerea
de
la
orice
act
de
violenţă.
abuza
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abuser)
1.
a
uza
de
ceva
în
mod
exagerat,
a
folosi
(conștient)
fără
măsură;
a
face
abuz.
2.
a
exagera
în
utilizarea
unei
posibilități,
a
unei
libertăți.
3.
a
profita
în
chip
nedemn
de
o
situație,
un
avantaj,
încredere.
4.
a
amăgi,
a
înșela.
5.
a
violenta,
a
viola.
acces
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)
1.
posibilitate
de
a
ajunge,
de
a
pătrunde
într-un
anumit
loc,
la
cineva
etc.;
intrare,
loc
pe
unde
se
pătrunde
undeva.
2.
(med.)
simptome
care
apar
brusc
și
determină
o
stare
acută
a
unei
boli.
3.
(fig.)
izbucnire
trecătoare
și
violentă
a
unei
stări
sufletești.
4.
(inform.)
proprietatea
sistemelor
de
memorie
de
a
permite
înregistrarea
și
regăsirea
informației.
altercație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. altercation, lat. altercatio)
1.
ceartă
aprinsă,
în
general
de
scurtă
durată,
care
are
loc
între
două
sau
mai
multe
persoane;
dispută
violentă;
(înv.)
altercațiune.
amoc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., engl. amok)
1.
boală
mintală
tropicală,
provocată
de
abuzul
de
stupefiante,
excitante
etc.,
manifestată
prin
tendinţă
la
fugă
şi
impulsuri
criminale.
2.
(fig.)
izbucnire
violentă,
furie
inexplicabilă.
3.
(var.)
amok.
atac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. attaque)
1.
faptul
de
a
ataca;
acţiune
de
luptă
ofensivă.
2.
agresiune
împotriva
cuiva.
3.
iniţiativă
într-un
joc
sportiv.
4.
jucătorii
care
formează
linia
atacantă
a
unei
echipe.
5.
acţiune
violentă
şi
susţinută
împotriva
unor
teorii,
concepţii
etc.
6.
(med.)
acces
(2),
criză,
şoc.
7.
(muz.)
moment
în
care
o
voce
sau
un
instrument
începe
să
cânte;
emisiune
mai
accentuată
a
unui
sunet.
banditism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. banditisme)
1.
mulțimea
de
activități
ilegale
ale
bandiților.
2.
act,
faptă
violentă
săvârşită
de
o
bandă;
tâlhărie.