Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clavioline)
1. instrument muzical care permite reproducerea pe cale electronică a timbrului mai multor instrumente ale unei orchestre simfonice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. violino)
1. (muzică) instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță și patru coarde care sunt frecate cu arcușul; vioară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. violine)
1. (chimie) pulbere albă, acră, extrasă din rizomul violetei, cu proprietăți emetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /viola da/ braccio)
1. viola da ~ = violă din sec. XVII, ţinută pe mână, din care s-a dezvoltat ulterior viola şi violina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (vi/olă/ + -odă)
1. instrument muzical din seria violină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. viola, fr. viole)
1. familie de instrumente cu coarde şi arcuş, din sec. XV-XVII, în muzica polifonică, la baza instrumentelor cu coarde moderne.
2. instrument cu coarde şi arcuş puţin mai mare decât violina; alto (3).