Rezultate principale (Violă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. violer, lat. violare)
1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept.
2. (jur.) a pătrunde cu forţa; a deschide prin abuz.
3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie).
5. (fig.) a ~ conştiinţa = a impune prin forţă unele idei.
Rezultate secundare (Violă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moviola)
1. vizioneză sonoră cu un mic ecran pentru montajul filmelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. viola, fr. viole)
1. familie de instrumente cu coarde şi arcuş, din sec. XV-XVII, în muzica polifonică, la baza instrumentelor cu coarde moderne.
2. instrument cu coarde şi arcuş puţin mai mare decât violina; alto (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. viola)
1. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază şi cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiţă; violetă, viorea, toporaş.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. violable)
1. care poate fi încălcat cu ușurință; care poate fi violat; transgresabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. violabilité)
1. însușirea de a fi violabil; calitatea a ceea ce poate fi încălcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. violacé/es/, lat. violaceus)
1. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanţe de violet.
2. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micşuneaua.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocyanose)
1. coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorată unei tulburări a circulaţiei sângelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Altist, fr. altiste)
2. instrumentist care cântă la violă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. alto)
1. voce omenească cu timbru grav, între sopran şi tenor.
2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.
3. violă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. améthyste, gr. amethystos)
1. varietate violacee de cuarţ, piatră semipreţioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anétodermie)
1. atrofie musculoasă idiopatică a pielii, care prezintă pete roşii-violacee, cu leziuni mici.