Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. interferon, fr. interféron)
1. substanţă proteică sintetizată în celule în timpul infecţiilor virale şi care împiedică dezvoltarea virusurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. variégation)
1. (biol). modificare locală a pigmentaţiei datorată unei mutaţii cu distribuţie inegală sau a unei infecţii virale.