viril, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. viril, lat. virilis)

1. care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului; de bărbat, bărbătesc; (prin ext.) viguros, plin de vitalitate.
2. care prezintă calitățile stereotipe care sunt atribuite în mod tradițional bărbatului (activ, energic, curajos).
3. care are un comportament sexual, un instinct sexual dezvoltat normal.
4. (despre un bărbat) apt pentru dragoste fizică.
5. (antonime) efeminat, feminin, impotent.

virilism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virilisme)

1. perturbare glandulară la femei, cu caractere secundare masculine.

virilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virilité, lat. virilitas)

1. bărbăție; energie, vigoare.
2. potență.

viriliza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. viriliser)

1. a da sau a căpăta caracter viril; a da o înfățișare sau un caracter bărbătesc unei persoane; a (se) masculiniza.
2. (antonime) a (se) deviriliza, a (se) efemina, a (se) feminiza.

virilizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. virilisant)

1. care virilizează; masculinizant.
2. care determină, la femei, apariția caracteristicilor sexuale secundare masculine.
3. (antonim) feminizant.

adrenosteron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénostérone)

1. hormon al corticosuprarenalei, cu acțiune virilizantă.

decalota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décalotter)

1. a descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului.
2. a îndepărta chirurgical calota craniană.

decemvirat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decemviratus, fr. décemvirat)

1. demnitatea de decemvir și timpul cât ea era exercitată; comisia decemvirilor.

demasculiniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démasculiniser)

1. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde caracterele, obiceiurile de bărbat; a (se) diviriliza.

efect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
6. (mil.) echipament.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.

efemina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éffeminer, lat. effeminare)

1. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia.
2. (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine.