virtual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. virtuel)

1. care există ca posibilitate, fără a se produce în fapt; potențial.
2. (despre imaginea unui obiect) obținută prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumină divergente.
3. (despre noțiuni din mecanica cuantică) care nu desemnează obiecte sau fenomene reale.

virtualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virtualité)

1. însușirea a ceea ce este virtual; posibilitate.

virtualmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. virtuellement)

1. într-un mod virtual, potențial; (lat. înv.) virtualiter.

jonctură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. joncture)

1. (lingv.) graniță lingvistică pertinentă, marcată de o pauză virtuală și de o schimbare a intonației, între două segmente, silabe, morfeme, sintagme sau propoziții.
2. (lingv.) element fonetic care marchează o pauză; separare între două elemente de pronunție (foneme etc.), care este relevantă pentru înțelegerea unei limbi.

potențial, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. potentiel)

1. adj. care există ca posibilitate, în mod virtual.
2. energie ~ă = energie pe care o posedă un corp capabil de a produce o manifestare energetică.
3. (despre moduri, propoziții etc.) care prezintă o acțiune posibilă, fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu.
4. (adv.) în mod virtual, presupus posibil.
5. s. n. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic.
6. capacitate de dezvoltare, de desfășurare a unei activități; nivel; forță, putere.
7. ~ de război = capacitatea militară a unui stat.
8. ~ de înmulțire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice.

segmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. segmentation)

1. acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; divizare în segmente; segmentare.
2. (anat.) împărțirea unui organ, a unui membru sau a unei părți a corpului în segmente.
3. (embriol.) proces de diviziune a oului în numeroase celule (blastomere), care formează morula.
4. (lingv.) operație care constă în decuparea unui enunț pentru a dezvălui unitățile (sau segmentele) care îl constituie.
5. (inform.) tehnică care vizează împărțirea memoriei RAM sau a memoriei virtuale în segmente caracterizate prin adresa lor de pornire și dimensiunea lor.
6. (var.) segmentațiune.

virtualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virtualité)

1. însușirea a ceea ce este virtual; posibilitate.

virtualmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. virtuellement)

1. într-un mod virtual, potențial; (lat. înv.) virtualiter.

superparticulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (super- + particulă, cf. fr. superparticule)

1. (fizică) particulă virtuală corelată prin supersimetrie; superpartener.