Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chimisme)
1. totalitatea fenomenelor naturale (organice) care se produc în virtutea legilor de care se ocupă chimia.
2. ~ gastric = probă de laborator prin care se studiază sucurile gastrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)
1. adj. cu valoare fictivă, convențională.
2. monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare.
3. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. franchise)
1. (mat.) parte exceptată dintr-un total, exprimată în procente.
2. clauză cuprinsă în poliţa de asigurare în virtutea căreia asigurătorul este exonerat de obligaţia de a despăgubi pe asigurat.
3. scutire de taxe vamale acordată pentru bunurile importate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garantie, it. garanzia)
1. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită.
2. a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. graviter)
1. a tinde către un punct în virtutea legii gravitației.
2. (despre aștri) a se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta.
3. (fig.) a evolua în vecinătatea unui punct, a tinde într-o anumită direcție, a fi în jurul și sub influența cuiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inférence)
1. operaţie logică de derivare a unui enunţ din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăţi considerate ca adevărate.
2. rationament deductiv prin care concluziile sunt conchise dintr-o propoziție admisă ca fiind adevărată.