Rezultate principale (Virulent):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU fertőzőképes, erősen patogén
Rezultate secundare (Virulent):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. virulent, lat. virulentus)
1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT virulentia
5. RU вирулентность
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. virulence, lat. virulentia)
1. însuşirea de a fi virulent.
2. gradul de intensitate infecţioasă a unei boli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)
1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthrax)
1. tumoare inflamatorie a ţesutului celular subcutanat, produsă de microbi foarte virulenţi; dalac.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. avirulent)
1. (biol.) califică un microorganism care într-un mediu dat are o capacitate redusă de multiplicare; lipsit de virulență (ex. bacil ~).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotropisme)
1. mărire a virulenţei unui microorganism latent sub influenţa unor agenţi chimici, fizici sau de origine bacteriană.
2. proprietate a unor microbi sau virusuri de a nu se putea dezvolta decât în organisme vii.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (demola + -tor)
1. (cel) care demolează o clădire, o construcție.
2. (fig.) (persoană) care prin atacurile sale sau criticile sale virulente strică o idee, un sistem, o doctrină etc.
3. s.m.f. (depr.) cel căruia îi place să distrugă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. nonvirulent)