Dictionar

Rezultate principale (Virulent.):

Virulent

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT virulentus; virulens

2. FR virulent

3. EN virulent

4. DE virulent; ansteckend

5. RU вирулентный; ядовитый

6. HU fertőzőképes, erősen patogén


Rezultate secundare (Virulent.):

Virulent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. virulent, lat. virulentus)

1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare producă boli; (despre boli) cauzat de un virus.

2. (fig.) violent.


Virulenţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT virulentia

2. FR virulence

3. EN virulency; virulence

4. DE Virulenz

5. RU вирулентность

6. HU fertőzőképesség


Virulenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. virulence, lat. virulentia)

1. însuşirea de a fi virulent.

2. gradul de intensitate infecţioasă a unei boli.


Acidofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)

1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.

2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).

3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).


Atrax

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthrax)

1. tumoare inflamatorie a ţesutului celular subcutanat, produsă de microbi foarte virulenţi; dalac.


Avirulent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. avirulent)

1. (biol.) califică un microorganism care într-un mediu dat are o capacitate redusă de multiplicare; lipsit de virulență (ex. bacil ~).


Biotropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotropisme)

1. mărire a virulenţei unui microorganism latent sub influenţa unor agenţi chimici, fizici sau de origine bacteriană.

2. proprietate a unor microbi sau virusuri de a nu se putea dezvolta decât în organisme vii.


Demolator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (demola + -tor)

1. (cel) care demolează o clădire, o construcție.

2. (fig.) (persoană) care prin atacurile sale sau criticile sale virulente strică o idee, un sistem, o doctrină etc.

3. s.m.f. (depr.) cel căruia îi place distrugă.


Nonvirulent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. nonvirulent)

1. care nu este virulent.