Dictionar

virulent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT virulentus; virulens
2. FR virulent
3. EN virulent
4. DE virulent; ansteckend
5. RU вирулентный; ядовитый
6. HU fertőzőképes, erősen patogén
 

virulent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. virulent, lat. virulentus)

1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus.
2. (fig.) violent.
 

virulenţă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT virulentia
2. FR virulence
3. EN virulency; virulence
4. DE Virulenz
5. RU вирулентность
6. HU fertőzőképesség
 

virulenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virulence, lat. virulentia)

1. însuşirea de a fi virulent.
2. gradul de intensitate infecţioasă a unei boli.
 

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).
 

atrax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthrax)

1. tumoare inflamatorie a ţesutului celular subcutanat, produsă de microbi foarte virulenţi; dalac.
 

avirulent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. avirulent)

1. (biol.) califică un microorganism care într-un mediu dat are o capacitate redusă de multiplicare; lipsit de virulență (ex. bacil ~).
 

biotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotropisme)

1. mărire a virulenţei unui microorganism latent sub influenţa unor agenţi chimici, fizici sau de origine bacteriană.
2. proprietate a unor microbi sau virusuri de a nu se putea dezvolta decât în organisme vii.
 

demolator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (demola + -tor)

1. (cel) care demolează o clădire, o construcție.
2. (fig.) (persoană) care prin atacurile sale sau criticile sale virulente strică o idee, un sistem, o doctrină etc.
3. s.m.f. (depr.) cel căruia îi place să distrugă.
 

nonvirulent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. nonvirulent)

1. care nu este virulent.