Dictionar

Rezultate principale (Virulență):

Virulenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. virulence, lat. virulentia)

1. însuşirea de a fi virulent.

2. gradul de intensitate infecţioasă a unei boli.


Virulenţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT virulentia

2. FR virulence

3. EN virulency; virulence

4. DE Virulenz

5. RU вирулентность

6. HU fertőzőképesség


Rezultate secundare (Virulență):

Avirulent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. avirulent)

1. (biol.) califică un microorganism care într-un mediu dat are o capacitate redusă de multiplicare; lipsit de virulență (ex. bacil ~).


Profag

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prophage)

1. bacteriofag atenuat care trăieşte în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulenţă.


Subicter

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. subiectère)

1. formă de icter cu virulenţă scăzută.