Rezultate secundare (Vis,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parvis)
1. piaţa din faţa unei biserici sau a unui templu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. pelvis)
Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. rara avis, pasăre rară)
1. raritate; om scump la vedere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. unguis)
1. os mic în formă de unghie pe partea internă a orbitei; os lacrimal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (visa)
1. care apare în timpul visului; văzut în vis.
2. care este plăsmuit de imaginație; (înv.) visăros.
3. care este dorit cu ardoare; râvnit.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. viscer/o/-, cf. lat. viscera)
1. „viscere”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adstrat)
1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenţei lingvistice.