OK
X
VISCER(O)-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. viscer/o/-, cf. lat. viscera)
1.
„viscere”.
visceral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. viscéral)
1.
referitor
la
viscere.
2.
(despre
sentimente)
instinctiv
și
profund.
3.
frică
~ă
=
emoție
care,
tulburând
sistemul
neurovegetativ,
se
resimte
în
viscere.
visceralgie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. viscéralgie)
1.
denumirea
generică
pentru
tulburările
de
sensibilitate
ale
viscerelor.
viscere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. viscères)
1.
totalitatea
organelor
care
se
găsesc
în
cavitatea
toracică
și
abdominală
a
corpului;
măruntaie.
VISCERO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. viscera „măruntaie”)
1.
„viscere,
organe
interne”.
visceroceptor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. viscérocepteur)
1.
interoreceptor
care
semnalează
impresiile
provenite
de
la
viscere.
abdomen
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., lat. abdomen)
1.
(anat.)
cavitatea
viscerală
care
formează
partea
inferioară
a
trunchiului
uman;
cavitate
a
corpului
vertebratelor,
între
torace
și
bazin.
2.
(zool.)
ultimul
segment
al
corpului
la
insecte;
partea
posterioară
a
corpului
unor
nevertebrate
(artropode).
amputație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amputation, lat. amputatio)
1.
acțiunea
de
a
amputa;
amputare,
amputat.
2.
operație
care
constă
în
separarea
unei
părți
sau
a
întregului
membru
de
corp.
3.
îndepărtarea
chirurgicală
a
unui
organ,
a
unui
viscer
sau
a
unui
țesut.
4.
malformație
constând
în
lipsa
sau
dispariția
unui
organ
util.
5.
(var.)
(înv.)
amputațiune.
canopă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canope)
1.
vas
funerar
din
alabastru,
modelat
cu
un
cap
de
om
sau
de
animal,
pentru
păstrarea
viscerelor
morților.
carcasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carcasse)
1.
cadru,
osatură,
a
unui
aparat
sau
instrument.
2.
totalitatea
oaselor
care
formează
scheletul
unui
animal.
3.
porțiune
dintr-un
animal
jupuit
și
eviscerat,
scheletul
cu
mușchi,
destinat
consumului
public.
dischinezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Dyskinesie, fr. dyscinésie)
1.
tulburare
a
mecanismelor
de
reglare
a
activității
motorii
viscerale.
2.
~
biliară
=
încetinire
a
secreției
biliare.
epiplon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épiplon, gr. epiploon)
1.
ligament
peritoneal
care
unește
viscerele;
omentum.