Dictionar

VISCER(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. viscer/o/-, cf. lat. viscera)

1. „viscere”.
 
 

visceralgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. viscéralgie)

1. denumirea generică pentru tulburările de sensibilitate ale viscerelor.
 

viscere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. viscères)

1. totalitatea organelor care se găsesc în cavitatea toracică și abdominală a corpului; măruntaie.
 

VISCERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. viscera „măruntaie”)

1. „viscere, organe interne”.
 

visceroceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. viscérocepteur)

1. interoreceptor care semnalează impresiile provenite de la viscere.
 
 
 

canopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canope)

1. vas funerar din alabastru, modelat cu un cap de om sau de animal, pentru păstrarea viscerelor morților.
 
 

dischinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dyskinesie, fr. dyscinésie)

1. tulburare a mecanismelor de reglare a activității motorii viscerale.
2. ~ biliară = încetinire a secreției biliare.
 

epiplon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiplon, gr. epiploon)

1. ligament peritoneal care unește viscerele; omentum.