bufet
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. buffet)
Etimologie: (fr. buffet)
1. mobilă în care se păstrează vesela și tacâmurile.
2. local în care se vând mâncăruri reci și băuturi care se servesc repede (consumate uneori în picioare); loc unde se vând prăjituri, mâncăruri reci, sandvișuri într-o instituție, într-un teatru etc.
3. mâncăruri servite la un bufet (2).