Dictionar

VITEL(O)-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. vitell/o/-, cf. lat. vitellus „gălbenuș de ou”)

1. „vitelus”.


VITELI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. vitellus „gălbenuș de ou”)

1. „vitelus, vitelin”.


Vitelin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vitellin)

1. referitor la vitellus.

2. s. f. substanţă albuminoidă din gălbenuşul de ou.


Vitelină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vitelline)

1. substanţa proteică similară globulinei, în gălbenuşul de ou.


Vitellus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. vitellus)

1. ansamblul substanţelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează şi se nutreşte embrionul.


VITELO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. vitellus „gălbenuș de ou”)

1. „vitelus”.


Accelerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: ( accelera)

1. iuţit, grăbit (din ce în ce mai mult).

2. tren ~ (şi s. n.) tren cu viteză mai mare.


Accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.

2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.

3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.

4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.

5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.


Acceleraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.

2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.


Acvaplanare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)

1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existenţa unei pelicule de apă între şosea şi pneuri.


Advecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.

2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.


Aerotermodinamică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérothermodynamique)

1. ştiinţă care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.