autoclavizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autoclavă + -iza)

1. tratare a unor materiale cu aburi sub presiune în instalații industriale cu autoclave.

efectivizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. efectiv)

1. activitate în urma căreia ceva ajunge să aibă un efect dorit, corespunzător scopului urmărit, unor cerințe, unei situații etc.

festivizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (festiv + -izare)

1. acordarea unui caracter festiv sau festivist.

iarovizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. jarovizaţiia)

1. stadiu de dezvoltare a unei plante, care urmează imediat după germinație, desfășurându-se în condiții de temperatură specifice.
2. tratarea semințelor în vederea scurtării perioadei de vegetație a plantelor, a sporirii producției și a obținerii de noi soiuri.

obiectivizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (obiectiviza)

1. faptul de a se obiectiviza.
2. dobândire a unui caracter obiectiv.
3. procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoașterea caracterului de realitate exterioară a lumii.

preavizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (preaviza)

1. acțiunea de a preaviza; avizare sau înștiințare prealabilă; preavertizare.

cala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. caler)

1. a imobiliza o piesă, un organ de mașină înainte ca acesta să intre în funcțiune.
2. a așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare.

clivaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clivage)

1. proprietatea unor minerale sau roci de a cliva.
2. divizare a zigotului în blastomere.
3. (psih.) scindarea persoanei sau coexistența unor grupuri asociative distincte.
4. (fig.) separare; fisură.

colimator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collimateur)

1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze.
2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativă a unei direcții.
3. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept).

colimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collimation, germ. Kolimation)

1. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare.

consiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povață, sfătuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc.
3. ședință a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat.
5. ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni.

decolectiviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + colectiviza)

1. a desface, a anula o colectivizare.