Dictionar

Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.


Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Analatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anallatism)

1. proprietate optică a stadimetrului şi a taheometrelor de a da direct prin citire distanţa de la centrul aparatului foto la mira vizată.


Autosacramental

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. autosacramental)

1. reprezentaţie dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.


Bidonvil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bidonville)

1. cartier de locuinţe mizere, improvizate din deşeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuieşte populaţia săracă a unei metropole.


Bigeminat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bigéminé)

1. (despre frunze) cu peţiol comun divizat în două.

2. (despre puls) a cărui pulsaţie normală este urmată de o extrasistolă.

3. (despre golul unei ferestre, uşi) divizat în patru părţi.