Rezultate secundare (Vizibil.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. visible, lat. visibilis)
1. care se vede, care poate fi văzut.
2. (fiz.) spectru ~ = domeniu de radiaţii electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc.
3. (fig.) vădit, clar, evident; incontestabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vizibilimètre)
1. instrument pentru măsurarea vizibilităţii pe orizontală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. visibilité, lat. visibilitas)
2. (fiz.) distanţa maximă până la care poate fi văzut cu ochiul liber un obiect în condiţii atmosferice date; starea de claritate a atmosferei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinomorphe)
1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apparent, lat. apparens)
1. adj. nereal, imaginar; fals.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aperceptible)
1. care poate fi perceput, perceptibil la vedere.
2. (filozofie) de care suntem pe deplin conștienți.
3. (antonime) imperceptibil, indiscernabil, invizibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. astronavigation)
1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (Aton + -ism)
1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.
2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinităţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auricule, lat. auricula)
1. (anat.) pavilionul urechii; partea vizibilă a urechii umane, în afara capului.