Parte de vorbire: s.
Origine: (vizita + -tor)
1. cel care vizitează (3) ceva.
2. musafir.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)
1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.
2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.
3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cicerone, fr. cicérone)
1. călăuză, ghid care însoţeşte vizitatorii unui oraş, ai unui muzeu etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dispatcher)
1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ şi centralizat mersul producţiei într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor şi al altor mijloace de transport în comun pe o porţiune anumită a liniei, repartiţia energiei electrice etc.
2. funcţionar care asigură primirea şi repartizarea vizitatorilor în hoteluri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonoguide)
1. mic aparat sonor portativ pus la dispoziţia vizitatorilor unei expoziţii, care conţine o descriere a sălilor acesteia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. guide)
1. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone.
2. s. n. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat.
3. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestibule, lat. vestibulum)
1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă.
2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu, hol.
3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate.
4. depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici.
5. prima cavitate a urechii interne.
6. (bot.) spațiu care precedă ostiola.