Dictionar

anagliptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaglyptique)

1. imprimat în relief (pentru nevăzători); anaglific.
2. (fotografie) procedeu ~ = procedeu care dă impresia unei viziuni în relief.
 

atomism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atomisme)

1. concepție materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
 

cadran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadran)

1. suprafață cu anumite diviziuni și cifre pe care se citește deplasarea unui ac indicator.
2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băț fixat pe o suprafață plană, a cărui umbră indică orele.
3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.
4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.
 

capitol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capitolo, lat. capitulum)

1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărți, ale unei legi etc.
2. parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare.
3. subiect de conversație; problemă; chestiune.
 

călinescianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (călinescian + -ism)

1. atitudine creatoare deschisă față de fenomenul cultural-estetic, având drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, în concordanță cu clasicitatea spiritului nostru latin, aparținând lui G. Călinescu.
 

centimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céntimètre)

1. s. m. măsură subdivizionară de lungime, a suta parte dintr-un metru.
2. s. n. panglică lungă de 1 cm (și jumătate) cu diviziuni zecimale, pentru măsurat în croitorie, în magazine de textile etc.