Dictionar

audiovizual

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. audiovisuel, audio-visuel)

1. mijloc de informare și comunicare care se bazează pe perceperea auditivă și vizuală (radio și televiziune).
2. sector industrial care reunește profesiile de sunet și imagine (radio, televiziune, cinema etc.).
 

vizual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. visuel, lat. visualis)

1. referitor la simțul văzului; de vedere.
2. rază ~ă = linie dreaptă imaginară care unește ochiul observatorului cu obiectul observat; câmp ~ = spațiul cuprins cu privirea fixată asupra unui punct; memorie ~ă = memorie care reține mai ales imaginile vizuale.
3. care se adresează văzului.
 

vizualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. visuality)

1. însușirea a ceea ce este vizual.
 

vizualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. visualiser)

1. a face vizibil; (despre aparate) a face posibilă observarea vizuală pe un ecran (catodic) a fenomenului cercetat.
 

aberometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)

1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberației vizuale.
 

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.
 

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
 

afișa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. afficher)

1. tr. a lipi un afiș.
2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.
3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.
4. refl. a apărea în tovărășia cuiva.
 

afișaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
 

ambliopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amblyopie)

1. (med.) tulburare de vedere, numită și "ochiul leneș", manifestată printr-o diferență de acuitate vizuală între cei doi ochi.