Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavicole)
1. (despre paraziţi) care trăiește în cavitățile naturale ale altor animale, în special în urechi sau nări.
2. care trăiește în cavități făcute sau ocupate de alte animale: vizuini, săpături etc.
3. se spune despre păsările care își așează cuiburile în cavități din pământ sau din copaci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. desman)
1. mamifer insectivor cu blană mătăsoasă, care trăieşte în vizuini, pe malul apelor, din sud-estul Europei până în Siberia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dipodidés)
1. pl. familie de rozătoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sărit, cu urechi mari şi coada lungă, care trăiesc în vizuini săpate în teren nisipos, hrănindu-se cu tuberculi şi rădăcini.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. fox)
1. (zool.) rasă de câini de tip terier, originar din Anglia, cu păr scurt, aspru sau neted, alb, cu pete negre sau castanii, folosit pentru a scoate animalele mici din vizuini; foxterier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péramèle, lat. perameles)
1. iepure marsupial din Australia, săritor, râmător şi insectivor, care îşi sapă vizuini în sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terrier)
1. rasă de câini mici de statură şi cu botul pătrat, la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini.