Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. vitell/o/-, cf. lat. vitellus „gălbenuș de ou”)
1. „vitelus”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. vitellus „gălbenuș de ou”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vitellin)
2. s. f. substanţă albuminoidă din gălbenuşul de ou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vitelline)
1. substanţa proteică similară globulinei, în gălbenuşul de ou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. vitellus)
1. ansamblul substanţelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează şi se nutreşte embrionul.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. vitellus „gălbenuș de ou”)
1. „vitelus”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphteux)
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agriculture, lat. agricultura)
1. ramură a producţiei materiale incluzând operaţiile şi metodele de cultivare a pământului şi creşterea vitelor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alevin)
1. (ihtiologie) larvă de pește sau pui de pește care depind de sacul vitelin pentru hrană.
2. (pescuit) pești mici folosiți pentru a popula iazurile și râurile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alevinière)
1. iaz mic unde se cresc alevini (pui sau larve de pește care depind de sacul vitelin pentru hrana lor).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biovulaire)
1. (biol.) care provine din două ouă diferite; bivitelin, dizigot.
2. (med.) sarcină ~ă = sarcină în care două ovule sunt fertilizate de doi spermatozoizi diferiți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blastoderme)
1. membrană vitelină care dă naştere corpului embrionului.