Dictionar

VITEL(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. vitell/o/-, cf. lat. vitellus „gălbenuș de ou”)

1. „vitelus”.
 

VITELI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. vitellus „gălbenuș de ou”)

1. „vitelus, vitelin”.
 

vitelin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vitellin)

1. referitor la vitellus.
2. s. f. substanță albuminoidă din gălbenușul de ou.
 

vitelină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vitelline)

1. substanța proteică similară globulinei, în gălbenușul de ou.
 

vitellus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. vitellus)

1. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul.
 

VITELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. vitellus „gălbenuș de ou”)

1. „vitelus”.
 

aftos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphteux)

1. cu afte.
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă și omului, prin febră și erupție pe mucoasa gurii.
 

agricultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agriculture, lat. agricultura)

1. ramură a producției materiale incluzând operațiile și metodele de cultivare a pământului și creșterea vitelor.
 

alevin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alevin)

1. (ihtiologie) larvă de pește sau pui de pește care depind de sacul vitelin pentru hrană.
2. (pescuit) pești mici folosiți pentru a popula iazurile și râurile.
 

alevinieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alevinière)

1. iaz mic unde se cresc alevini (pui sau larve de pește care depind de sacul vitelin pentru hrana lor).
 

biovular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biovulaire)

1. (biol.) care provine din două ouă diferite; bivitelin, dizigot.
2. (med.) sarcină ~ă = sarcină în care două ovule sunt fertilizate de doi spermatozoizi diferiți.
 

blastoderm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastoderme)

1. membrană vitelină care dă naștere corpului embrionului.