Dictionar

 
 
 
 

voaletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voilette)

1. voal fin care se pune ca garnitură la pălăriile femeiești sau se folosește pentru a acoperi fața.
 

voalură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voilure)

1. ansamblul velelor unei nave.
2. curbura suprafeței unei parașute deschise; pânza parașutei.
 
 

cirostratus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirrostratus)

1. formație de nori de mare altitudine, din cristale de gheață, care au forma unui voal alburiu.
 
 

eufemistic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. euphemistisch)

1. referitor la eufemism; voalat.
 

gaz (1)

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. gaze)

1. țesătură foarte fină și foarte ușoară, de bumbac, mătase sau in, cu aspect aproape transparent; voal.
2. (var.) gază.