vocabular

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vocabulaire, lat. vocabularium)

1. totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic.
2. ~ activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod curent de cineva; ~ pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizează decât accidental.
3. totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, a unui domeniu de activitate, a unui stil, scriitor etc.
4. dicționar de proporții reduse; glosar.
5. (inform.) mulțime de simboluri cu care se pot forma cuvinte.

minivocabular

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + vocabular)

1. vocabular redus, care poate conține o selecție de cuvinte specifice unui domeniu, terminologia unui sport etc.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

argotizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (argotiza + -ant)

1. care argotizează.
2. care are un vocabular argotic.
3. care folosește mult argou.

argou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argot)

1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.
2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.

basic-french

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. basic-french)

1. formă simplificată a limbii franceze, cu un vocabular şi o gramatică reduse.

cabotin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabotin)

1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franţa) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmăreşte să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.

cifru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiffre)

1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenţionale în comunicări secrete.
2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinaţie de litere sau de cifre; combinaţia semnelor.