Dictionar

Rezultate secundare (Vocabularul):

Europeanism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. européanisme)

1. caracter european, gust pentru ceea ce este european.

2. poziție politică favorabilă unificării Europei.

3. cuvânt sau expresie împrumutată dintr-o limbă europeană și folosită într-o altă limbă neeuropeană, fără a fi încă bine integrată în vocabularul acesteia.

4. (sinonime) europeism, europenism.

5. (antonim) eurofobie.


Fond

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fond)

1. ceea ce este esențial într-un lucru, conținut.

2. articol de ~ = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; ~ lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi.

3. în ~ = în realitate, de fapt.

4. trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane.

5. culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. din care se detașează figurile, detaliile; fundal.

6. strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text.

7. (sport) alergare de rezistență pe distanță lungă.

8. (fiz.) radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau măsurare.

9. totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc.

10. ~ de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă.

11. totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu.

12. ~ de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă; ~ de comerț = totalitatea mărfurilor și elementelor necesare care contribuie la exercitarea unui comerț normal și profitabil.


Formal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. formel, lat. formalis, engl. formal)

1. adj. referitor la formă, care ține de aparență.

2. (despre logică) care studiază formele logice ca independente de conținutul lor concret determinat.

3. (despre concepte) care nu are referință externă.

4. formulat în termeni preciși, categorici.

5. făcut din formalism, de formă; superficial.

6. (jur.; despre acte) care, pentru a fi valabil, necesită anumite forme.

7. ceremonios, solemn.

8. (inform.) gramatică = vocabularul și regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj ~ = limbaj generat de o gramatică formală.

9. (adv.) în aparență.


Masă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. masse, germ. Masse)

1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul.

2. ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț.

3. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc.

4. ~ de aer = porțiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte.

5. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor.

6. (fam.) cantitate mare.

7. ~a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor.

8. mulțime compactă de oameni.

9. ~e populare = totalitatea claselor și categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerințele și sensul acțiunii legilor obiective ale dezvoltării societății.

10. ~ continentală = continent.


Morfonemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (morfo- + /fo/nemie)

1. ramură a lingvisticii care studiază structura materială a componentelor vocabularului.


Pasiv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

1. adj. lipsit de inițiativă, inactiv, dezinteresat, apatic.

2. (despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) care arată subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva.

3. vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent.

4. (despre metale, aliaje) care prezintă pasivitate.

5. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc., privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat.

6. parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.

7. ~ patrimonial = ansamblul obligațiilor și sarcinilor cu conținut economic aparținând unei persoane (fizice sau juridice) care împreună cu activul alcătuiesc patrimoniul.