Dictionar

vocală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. vocalis, germ. Vokal)

1. sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă reprezentând un asemenea sunet.
 

semivocală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. semi-voyelle)

1. sunet între vocală și consoană; vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană.
 

arie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aria)

1. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
 

arioso

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.n.  
Etimologie: (it. arioso)

1. I. (muz.) (ca indicație de execuție) interpretare patetică și profundă care ar trebui dată unui pasaj cântat.
2. II. (muz.) arie muzicală de mare intensitate dramatică; piesă vocală apropiată de arie și recitativ.
 

augment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. augment, germ. Augment, lat. augmentum)

1. vocală adăugată, în unele limbi, înaintea unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută.
 

background

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. background)

1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susține și completează partea solistică, instrumentală sau vocală.
2. tehnică de filmare la care o proiecție formează fondul decorativ.
 

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
 

barcarolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barcarola, fr. barcarolle)

1. gondolieră.
2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mișcare ritmică legănată, asemănătoare romanței.