Dictionar

Rezultate secundare (Vocalelor):

Armonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)

1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.

2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.

3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.

4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.

5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.


Centum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)

1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).


Labializa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. labialiser)

1. a da unui sunet valoarea labială (pronunţându-l prin rotunjirea buzelor, ca în cazul vocalelor u sau o).


Parafemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraphémie)

1. tulburare a limbajului vorbit, prin deformarea vocalelor din cuvinte sau prin confuzia de cuvinte.


Satem

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Satem/sprache/)

1. limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetul s înaintea vocalelor e şi i.


Sinarmonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synharmonisme)

1. asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, specifică limbilor turco-tătare.