Rezultate secundare (Vocalelor):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)
1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)
1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. labialiser)
1. a da unui sunet valoarea labială (pronunţându-l prin rotunjirea buzelor, ca în cazul vocalelor u sau o).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraphémie)
1. tulburare a limbajului vorbit, prin deformarea vocalelor din cuvinte sau prin confuzia de cuvinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Satem/sprache/)
1. limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetul s înaintea vocalelor e şi i.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synharmonisme)
1. asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, specifică limbilor turco-tătare.