OK
X
mezza-voce
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. mezza voce)
1.
(muz.)
cu
jumătate
de
posibilitățile
vocii.
portavoce
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. portavoce)
1.
tub
acustic
pe
o
navă,
la
o
tribună
etc.
pentru
a
se
transmite
ordine
și
comunicări;
megafon.
sotto-voce
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. sotto-voce)
1.
(muz.)
cu
vocea
pe
jumătate,
cu
intensitatea
scăzută.
voceratrice
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. voceratrice)
1.
(în
Corsica)
bocitoare.
acompania
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accompagner)
1.
a
susține
cu
vocea
sau
cu
un
instrument
partea
principală
a
unei
bucăți
muzicale.
2.
a
însoți
pe
cineva.
acompaniator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. accompagnateur)
1.
cel
care
acompaniază
(cu
vocea
sau
cu
un
instrument)
executarea
unei
bucăți
muzicale.
acuitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acuité)
1.
capacitate
senzorială
de
a
percepe
excitații
foarte
slabe;
agerime,
ascuțime.
2.
grad
de
înălțime
pe
care
îl
poate
atinge
o
voce,
un
instrument
muzical.
afon, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
1.
(și
s.
m.
f.)
care
suferă
de
afonie.
2.
care
n-are
voce
sau
simț
muzical.
3.
consoană
~ă
(și
s.
f.)
=
consoană
care
se
pronunță
fără
vibrarea
coardelor
vocale,
surdă.
altist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. Altist, fr. altiste)
1.
persoană
cu
voce
de
alto.
2.
instrumentist
care
cântă
la
violă.
alto
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. alto)
1.
voce
omenească
cu
timbru
grav,
între
sopran
și
tenor.
2.
instrument
de
suflat
cu
registre
corespunzătoare
acestei
voci.
3.
violă.