Rezultate secundare (Voce.):
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. mezza voce)
1. (muz.) cu jumătate de posibilităţile vocii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. portavoce)
1. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine şi comunicări; megafon.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. sotto-voce)
1. (muz.) cu vocea pe jumătate, cu intensitatea scăzută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. voceratrice)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accompagner)
1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)
1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)
1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
1. (şi s. m. f.) care suferă de afonie.
2. care n-are voce sau simţ muzical.
3. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă fără vibrarea coardelor vocale, surdă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Altist, fr. altiste)
2. instrumentist care cântă la violă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. alto)
1. voce omenească cu timbru grav, între sopran şi tenor.
2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.
3. violă.