OK
X
acompania
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accompagner)
1.
a
susține
cu
vocea
sau
cu
un
instrument
partea
principală
a
unei
bucăți
muzicale.
2.
a
însoți
pe
cineva.
acompaniator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. accompagnateur)
1.
cel
care
acompaniază
(cu
vocea
sau
cu
un
instrument)
executarea
unei
bucăți
muzicale.
antropopatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anthropopathie)
1.
(med.)
formă
de
delir
caracterizată
prin
convingerea
bolnavului
că
în
propriu-i
corp
coexistă
ființe
umane,
pe
care
le
simte
și
cărora
le
percepe
vocea.
2.
atribuirea
de
însușiri
și
stări
afective
specific
umane
unor
obiecte,
mediului
înconjurător,
naturii.
3.
reprezentare
a
divinității,
în
sistemele
religioase
primitive,
ca
o
ființă
cu
sentimente
și
pasiuni
omenești;
antropopatism.
articula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. articuler, lat. articulare)
1.
tr.
a
emite,
a
rosti
cuvinte,
sunete.
2.
a
executa
o
serie
de
sunete
succesive
la
un
instrument
muzical
sau
cu
vocea.
3.
a
atașa
articolul
unui
substantiv.
4.
refl.
a
se
lega
printr-o
articulație.
bas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. basso, fr. basse)
1.
s.
m.
cântăreț
cu
voce
de
bas
(II,
1).
2.
s.
n.
vocea
bărbătească
cea
mai
gravă.
3.
instrument
de
suflat
de
alamă
care
produce
sunetele
cele
mai
grave.
bob-scat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: ( amer. bob skate)
1.
(jaz)
scat
rafinat,
stilizat,
purtând
amprenta
evoluției
improvizațiilor
instrumentale;
mod
de
interpretare
în
care
vocea
concurează
instrumentele,
având
o
gamă
întinsă.