Dictionar

VOCI-/VOCO-, -voc

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. voci-, -voque, engl. voco-, cf. lat. vox-, -cis)

1. „voce, cuvânt, vocală”, „sens, înțeles”.
 

vocifera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vociférer, lat. vociferare)

1. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a țipa.
 

vociferant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vociferant)

1. (cel) care vociferează.
 

vociferație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. vocifération, lat. vociferatio)

1. vorbă, exclamație rostită cu voce tare, cu mânie; vociferare.
2. (mai ales la pl.) larmă de voci nemulțumite, mânioase; vociferare.
3. (var.) (înv.) vociferațiune.
 

accent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii.
2. semn grafic care indică această intonație.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
6. (fig.) importanță.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
 

afonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)

1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.
2. (fig.) răgușeală.
 

alto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. alto)

1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor.
2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.
3. violă.
 

ambitus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților).
 

amforofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. amphorophony)

1. transmitere patologică a vocii, cu un timbru metalic.
 

antrenament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. entraînement)

1. complex de exerciții desfășurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreț etc.
2. exercițiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obținerii unei producții superioare.