Parte de vorbire: s.f. Origine: (fr. vocifération, lat. vociferatio)
1. vorbă, exclamație rostită cu voce tare, cu mânie; vociferare.
2. (mai ales la pl.) larmă de voci nemulțumite, mânioase; vociferare.
3. (var.) (înv.) vociferațiune.